Dicţionarul de faţă îşi propune să combine în modul cel mai util şi mai atrăgător pentru studentul la medicină, dar şi pentru publicul larg, chestiuni de medicină internă şi semiologie, cu aspecte legate de istoria medicinii. Autoarea crede că valabilitatea cunoştinţelor acumulate şi eficienţa lor în durata lungă a istoriei depind şi de cantitatea de tradiţie actualizată de care dispunem.

Readucând în atenţie nume ilustre ale istoriei medicinii (fireşte, fără pretenţia exhaustivităţii), se transmit cunoştinţe şi informaţii utilizabile în practica/viaţa de zi cu zi, dar se (re)activează şi conştiinţa apartenenţei la o comunitate, respectul faţă de eforturile şi realizările înaintaşilor, sentimentul datoriei de a continua şi duce mai departe cercetarea ştiinţifică în folosul umanităţii. Toate acestea înseamnă şi a asigura viitorul prin calea cea mai serioasă şi mai legitimă: aceea a valorificării întregii moşteniri a trecutului.

Progresul se asigură prin paşii mai mari ori mai mărunţi ai generaţiilor succesive.

În 1999, am alcătuit un Abecedar al vieţii sexuale (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca) în care încercam să răspund – ca specialist în medicină internă, nu ca sexolog – la câteva dintre întrebările „tăcute” ale tinerilor şi mai puţin tinerilor din jurul meu. Deşi tabu-urile privind viaţa sexuală au fost ridicate de mai bine de o jumătate de secol şi omul contemporan a învăţat să-şi respecte şi să-şi îngrijească deopotrivă trupul şi mintea, prejudecăţile inculcate secole în şir sunt încă rezistente şi, în plină epocă a „sexului care vorbeşte”, indivizii tac intimidaţi în legătură cu problemele legate de comportamentul sexual. Şi de impactul acestora asupra calităţii vieţii în general.

Buna primire de care s-a bucurat cartea m-a încurajat să revin cu o ediţie revizuită şi completată a „abecedarului”. Dicţionarul de acum este la curent cu cercetările publicate în ultimul deceniu pe teme de sexologie (vezi Bibliografia selectivă), dar nu intenţionează nicidecum să li se substituie. Medic, dascăl şi om, mă simt suficient de îndreptăţită să-mi spun punctul de vedere într-o chestiune care, nu-i aşa?, mă priveşte.