Peste 50% dintre americani au raportat în vara lui 2023 că au suferit agresiuni în mediul online, conform datelor anuale analizate de ADL (adl.org), organizație fondată în 1913 și care urmărește permanent acest gen de probleme. Cifre similare au fost înregistrate și în 2020. Datele despre manifestările de ură și hărțuirea manifestă au crescut pe toate segmentele și elementele examinate și în aproape toate grupurile demografice. Cel mai mult au crescut în rândul comunității LGBQ+, cu aproape 50% față de 2022, în rândul negrilor (cu 38%) și în rândul musulmanilor (tot 38%). Un procent semnificativ, de 76%, s-a înregistrat în rândul transgenderilor. Sunt creșteri record ale urii în mediul online – ură îndreptată în special asupra acelor grupuri pentru care se luptă oamenii de bine de zeci de ani, obținând, se pare, rezultate pe dos. Cu toate că am putea spune că injuriile din online nu se reflectă în viața reală, deci pericolul nu este atât de mare. Dar cei din ADL spun că au dovezi conform cărora amenințările sunt prea des puse în practică în comunitățile defavorizate pentru care lupta zgomotoasă din ultimii ani, în special politică și ideologică de mass media, nu a adus mai nimic. Sau a adus exact contrariul a ceea ce se dorea (sau se afirma că se dorește). Am fost cu toții revoltați, am scris și am comentat despre exagerările inutile și caraghioase, despre corectitudinea politică aplicată haotic și contraproductiv. Mișcarea woke (alert to racial prejudice and discrimination) a avut origini sănătoase, a început în 2010 ca o dorință îndreptățită de a atrage atenția asupra multor inegalități și probleme sociale grave. Dar totul a degenerat politic și a eșuat; oamenii necăjiți nu au câștigat nimic. Platformele de social media se laudă că au situația sub control și că oferă încredere și securitate – protecție față de ură și nedreptăți. Dar hărțuirea din mediile online este continuă, este în creștere și pare scăpată de sub control. 54% dintre cei chestionați au declarat că sunt agresați verbal pe Facebook, iar 27% pe twitter (actual X). Mesajele pline de ură sunt îndreptate asupra unui individ sau a unui grup de indivizi cu trăsături asemănătoare și afectează starea de bine a celor implicați, în timp ce agresorii sunt, nu o dată, aclamați și susținuți, mai ales dacă țintele lor sunt fragile și ușor de atacat. Cele mai frecvente consecințe la cei vizați, vizibile în special la tinerii între 13 și 17 ani, ignorați adesea de adulții din jur, sunt depresia cu tendințe suicidare, anxietatea, paranoia și izolarea socială. Pe de altă parte, agresorii caută și obțin apreciere, o stare de bine corelată cu creșterea respectului de sine și suport social – își găsesc grupuri care îi aplaudă și îi susțin, îi validează și îi încurajează. Rețeta e simplă – se găsește o țintă, un tânăr timid, sărac, gay, „altfel”, și se lansează atacurile sistematice. Dar se pare că scopul principal nu este distrugerea țintei, ci obținerea aprecierii sociale, primirea laudelor, a semnelor de apreciere de la cei de-o seamă, prietenia online cu urmăritorii (sau followers, dacă vreți). Pe măsură ce câștigă adepți și primesc like-uri, prejudecățile și răutățile cresc și ele, iar discursul agresiv se întețește. Social media accentuează puterea de autoconvingere a agresorului – el se hrănește din like-uri la fel ca în arenele romane de pe vremuri, în care se aclamau crimele. Ura din online este direcționată pe diferite aspecte – rasă, sex, religie, migrație, orientare sexuală, orientare politică, etnie, aproape orice poate să fie atacat. Social media are posibilități mai multe, mai perverse, mai periculoase și cu impact mult mai mare față de o bătaie în curtea școlii – trollingul, doxxingul, publicarea de meme-uri degradante și insultătoare, imagini modificate în photoshop sau publicarea de imagini pornografice private, din răzbunare. Toate acestea au consecințe catastrofale, în special dacă este vorba despre adolescenți. Asemeni găștilor de cartier, a frățiilor aparent inofensive din universitățile americane, grupurile online se unesc prin ură și agresivitate. Mesajele sunt publice. Există o țintă, dar confruntarea nu este de la om la om, nu este „corectă”, ci este expusă complet, vizibilă unui număr potențial imens de oameni care aleg o tabără. Moral grandstanding, măreția morală, este motivarea aparentă pentru postările pline de ură, caustice și agresive, care sunt destinate nu atât să distrugă ținta, cât să atragă adepți și urmăritori (Social media and online hate, Joseph B. Walther, 2021). Uneori aceste mesaje pline de ură sunt mascate în aforisme morale, în judecăți „drepte”, în valori personale care îl îndreptățesc pe cel care atacă să le emită. El este purtătorul unor adevăruri ancestrale care îi permit să-i atace pe cei altfel. Dacă va găsi susținere și ecou va deveni mai atroce în afirmații.

Un alt aspect este distracția – o caricatură, un photoshop, meme-urile haioase, indiferent cât de urâte sau răutăcioase sunt, atrag hohote de râs virtuale, discuții, complimente, like-uri, deci, din nou, atenție. Ura online implică un auditoriu activ, un grup care susține părerile, care validează acțiunile, care „aplaudă” fiecare mizerie postată. Într-un fel mult mai extins, mai amplu, mai impresionant decât orice interacțiune fizică; pentru că nu oricine își permite discursuri de la tribuna parlamentului sau într-o piață publică; dar în online oricine poate deveni un mic hitler pentru adepții săi ad-hoc. Pentru că adesea nivelul de ură întâlnit în aceste texte îl ajunge și chiar îl depășește pe cel din discursurile austriacului nebun. Pentru mulți, afirmarea urii în mediul online este un sport menit să genereze atenție, o activitate socială dezirabilă, distractivă. Cel mai ciudat, șocant chiar, este să urmărești discuțiile în subsolul unui subiect banal, fără aparent nicio implicație sexuală, etnică, politică sau religioasă. De exemplu, discuțiile despre un film, despre o reclamă, o știre banală despre un oraș, o rețetă de prăjitură – este aproape ireal cât de repede degenerează totul în atacuri la persoană, jigniri legate de poza de profil, înjurături directe, agresive; ultima discuție de acest gen era în subsolul unei rețete foarte simple de saleuri, iar nefericita a avut proasta inspirație să folosească foi de aluat din comerț. Greu de reprodus duritatea, răutatea, vulgaritatea mesajelor scrise de doamne indignate că aluatul a fost cumpărat și nu frământat în casă; texte lungi, elaborate, pline de jigniri stufoase și atacuri directe legate de fizic, soț potențial ș.a.m.d. Și, colac peste pupăză, de parcă nu era destul de complicata viața, a mai apărut și AI cu ale sale redări de peisaje de basm și chipuri umane șocant de reale, vorbitoare. Probabil ea, inteligența artificială, va aduce cu sine prostia universală.

Apărut în Steaua 2/2024