Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară

Apasă aici pentru detalii

Traducând Oscar Wilde

Am tradus pentru Paralela 45 povestirile lui Oscar Wilde din Prinţul fericit şi Casa cu rodii, într-un singur volum.

Iata nota mea:

OscarWilde(Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde; 16 octombrie1854,Dublin– 30 noiembrie1900,Paris) este un scriitor irlandez, celebru, în epocă, mai ales pentru piesele sale de teatru (Evantaiul doamnei Windermere/Lady Windermere's Fan, O femeie fără importanţă/A Woman of no Importance, Soţul ideal/An Ideal Husband, Ce înseamnă să fii onest/The Importance of Being Earnest). Considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori estetizanţi de limbă engleză, a publicat poezie, eseu, proză (celebrul Portret al lui Dorian Gray/The Picture of Dorian Gray), dar şi povestiri. Inteligent, nonconformist (problemele sale cu legea l-au adus şi ele în atenţia publică, urmările fiind dramatice pentru destinul său), ironic şi plin de umor, este în permanentă şi febrilă căutare a frumosului şi a rafinamentului, lucru evident şi în povestirile sale pentru copii.

Revine acum în atenţia publicului prin aceste două volume de povestiri: A House of Pomegranates/Casa cu Rodii şi The Happy Prince and other tales/Prinţul fericit şi alte povestiri. Considerate povestiri pentru copii, ele pot fi citite cu acelaşi interes şi cu folos la orice vârstă datorită descrierilor extraordinare de interioare, veştminte sau colţuri de natură fără seamăn, adevărate explozii de culoare şi formă. Toate povestirile au, în acelaşi timp, şi o tentă moralistă, personajul principal fiind chinuit adesea de remuşcări sau suferind schimbări radicale de destin. Ele sunt un fel de fabule poematice, învăţătura fiind transmisă la capătul unor complicate, savuroase aventuri, inclusiv de limbaj.

Traducerea lui Oscar Wilde este o adevărată provocare tocmai din această cauză. Descrierile sale bogate, luxuriante, întorsăturile de frază, dar şi de situaţie, cuvintele „căutate” şi, nu în ultimul rând, engleza timpului său exploatată cu deliciu pun mereu la încercare priceperea traducătorului.

Se iveşte, evident, întrebarea ce limbaj alegi pentru a reda cât mai exact toate aceste lucruri, pentru a nu pierde nimic din jocurile de cuvinte, din parfumul expresiilor vremii, din extravaganţa originalului. Limba română nu duce lipsă de cuvinte pline de miez, care permit traducerea cât mai aproape de textul original. Fără a cădea într-un limbaj arhaic – nepotrivit, după părerea mea, pentru un tânăr cititor de azi –, am considerat necesar să ocolesc neologismele şi să apelez, de câte ori a fost posibil, la cuvinte „vechi”, care să sugereze atmosfera altor vremuri. O provocare a fost şi găsirea cuvintelor potrivite pentru abundenţa de bijuterii, pietre preţioase, mobile, detalii arhitectonice şi de costumaţie etc. etc., toate descrise, după cum spuneam, cu minuţiozitate extremă şi plăcere molipsitoare. Limba engleză, în sine, ridică adesea probleme şi pune capcane în faţa traducătorului, cu atât mai mult limba aparte a lui Oscar Wilde. Cu speranţa că am reuşit să nu trădăm prea mult textul original – lucru uşor de verificat prin aşezarea faţă în faţă a originalului cu traducerea – dorim cititorilor de toate vârstele lectură plăcută!

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară