Cuvinte și ficțiuni (1)

Credințele noastre, comportamentele și sentimentele morale sunt complexe, influențate de factori sociali și culturali, dar și „umani”, adică legați de însăși natura umană.

În anul 1998, doi cercetători au pus un pariu, și anume că până în 2023 va putea fi identificată acea zonă din creierul uman care este responsabilă de conștiență. 25 de ani mai târziu, pariul pare pierdut. Găsirea unui circuit neuronal al conștienței ar putea avea multe aplicații medicale importante (de exemplu, am putea analiza dacă o persoană în comă profundă mai este conștientă de sine), dar și filosofice. Oamenii de știință au creat noi teorii în anii care au urmat pariului – global workspace theory sugerează că creierul produce semnale doar când persoana este conștientă de prezența unui obiect, iar apoi semnalul dispare. Astfel, creierul procesează experiențele non-conștiente în ariile senzoriale (cum ar fi cortexul vizual), iar noi devenim conștienți de ele doar dacă sunt transmise unui cluster de neuroni care integrează mai multe simțuri într-un flash, o licărire de percepție integrată. O altă teorie, integrated information theory, afirmă că dacă cineva este conștient de un obiect o anumită perioadă de timp, trebuie să existe un semnal conștient (care să denote conștiența) cu o durată egală. Un experiment propus de ei va implica un grup de voluntari care vor juca jocuri video în timp ce le va fi măsurată activitatea cerebrală. Acest studiu va încerca să demonstreze sau să susțină una dintre cele două teorii de mai sus, prin felul în care scoarța cerebrală a participanților este activată sau nu în prezența unor obiecte care nu sunt percepute în totalitate, în mod conștient, de aceștia. Creierul uman este una dintre cele mai complexe materii active din univers, cunoscute până în prezent, de aceea nici unul dintre aceste studii sau experimente nu va putea fi considerat definitiv și nu va putea elucida în totalitate misterele conștienței sau ale conștiinței umane (Jason Arunn Murugesu. Will 2023 be the year we finally understand consciuosness? 2022, newscientist.com)

M-au provocat să aduc în discuție aceste probleme atât de complexe și de greu de studiat prin metode clasice în special comentariile pornite în subsolul paginii de internet pe tema ideii de conștiință. În primul rând, termenul englezesc are o acoperire mai largă și poate fi tradus în mai multe feluri în limba română generând, uneori, confuzii – chiar și studiul de mai sus, generator de polemică, se referă mai ales la percepția lucrurilor și nu la analiza lor complexă. Apoi, pentru mulți comentatori conștiința este apanajul ființelor superioare, dar în special al celor care sunt și religioase – una fără cealaltă neputând exista, cu alte cuvinte ateul este condamnat la o viață mult mai rudimentară, iar conștiința de sine este incompletă și săracă. Nu se știe cu exactitate de ce apar credințele, de orice fel, și s-a dovedit clar, prin studii populaționale mari, că educația și religiozitatea nu se exclud reciproc. Mintea umană este mult mai puțin rațională decât am dori noi să recunoaștem, iar gândirea noastră este mult influențată de prejudecăți adesea inconștiente. Jonathan Lanman a analizat ateismul în SUA, UK și Danemarca prin prisma patternurilor de gândire și comportament. Tendința oamenilor, peste tot în lume, este de a crede, mai mult sau mai puțin conștient, în forțe care îi veghează mereu și de a detecta acțiunea unor forțe în mediul înconjurător, în viața de zi cu zi. S-a observat că, în cazul țărilor în care securitatea este la un nivel ridicat (financiară, medicală, socială), credința, manifestată prin obiceiuri și comportamente religioase, este mai rară. Explicația nu este neapărat cea mai evidentă, și anume că în vremuri grele religia se impune mai ușor și oferă mai mult confort, pentru că nu întotdeauna forțele supranaturale în care cred popoarele încercate sunt și blânde, aducătoare de liniște. New age cu ideile sale spirituale aparte, de exemplu, a apărut în societățile vestice aparent înfloritoare. Deci, nu credem neapărat în ceva doar pentru că este confortabil. Mai degrabă apare valabilă ideea de threat and action – omul care se simte amenințat aderă mult mai ușor la obiceiurile din interiorul comunității sale, fie ele religioase sau nu. Crește, de asemenea, dorința și nevoia de a participa la activitățile comune – slujbe, evenimente cu tentă religioasă, corul bisericii, rugăciunile în grup, toate acestea dând puternic sentimentul de apartenență, dar și de securitate socială, de acceptare. În comunitățile în care credințele nu sunt susținute de fapte, deci de practicarea credințelor, generațiile următoare vor fi din ce în ce mai puțin înclinate spre aceste credințe. În Scandinavia, în secolul 20, au fost aplicate politici extensive de securitate socială care au dus în timp la scăderea religiozității, scandinavii fiind printre popoarele cel mai puțin atașate de credința de orice fel. Filosoful Charles Taylor, în A Secular Age, explica viziunea modernă a societății în care predomină ideea conform căreia individul rațional cooperează și își îmbunătățește viața, dispărând conceptul de națiune unită sub un dumnezeu. Dacă religia împiedică libertatea individuală și condamnă multe dintre bucuriile vieții, considerând că viața pământeană este doar o trecere către viața de apoi, atunci ea devine antisocială și imorală. Viziunea seculară asupra societății are mai mulți adepți organizați în asociații în SUA, unde există încă puternice influențe ale bisericii în guvernare, influențe care limitează multe libertăți individuale. În țările scandinave, în schimb, guvernele sunt puternic laice astfel încât asemenea organizații nu par necesare. Credințele noastre, comportamentele și sentimentele morale sunt complexe, influențate de factori sociali și culturali, dar și „umani”, adică legați de însăși natura umană. Controversele privind rolul religiei de-a lungul secolelor sunt eterne și există o serie de argumente și de o parte, și de cealaltă a discuției – ridică omenirea, spiritual vorbind, sau scoate din om tot ce e mai rău, activând instinctele primare? Fiecare parte o acuză pe cealaltă că își alege argumentele astfel încât să dovedească fix ceea ce și-a propus. Probabil o concluzie clară nu va putea fi trasă niciodată, fenomenul fiind atât de variat, complicat și delicat, moral și cultural vorbind. Studii științifice au încercat să arate cum au fost modelate societățile de-a lungul epocilor de către filosofii moralizatoare, religii globale cu zei atoatevăzători, ritualuri și pedepse. De multe ori, concluziile au fost contradictorii, după cum era de așteptat. Jonathan Lanman analizează religia din perspectiva rolului ei în cooperarea în cadrul unei societăți, aceasta (cooperarea) fiind considerată esențială în bunul mers al lucrurilor. Este religia liantul cel mai „bun” care să asigure aceste comportamente comunitare benefice? Noțiunile de egalitate și echitate socială apăreau, se pare, în primul mileniu î.e.n. când profeți precum Buddha, Confucius sau Zoroastru propovăduiau ideologii morale noi, alături de schimbările culturale majore din acea epocă. Relațiile dintre lideri și mase se schimbau radical, apărând pentru prima dată societatea mai complexă, atentă la membrii săi (așa numita Axial Age, termen introdus de filosoful german Karl Jaspers). Cooperarea în societățile complexe a fost strâns legată de apariția zeilor mari (Big Gods), a acelor figuri supranaturale care cereau oamenilor supunere și comportamente morale similare cu ale lor – ei puteau observa și pedepsi pe oricine nu asculta de aceste coduri morale. S-a sugerat că prezența acestor zei atotputernici a ajutat la menținerea ordinii în societățile care creșteau și erau, deci, mai greu de controlat, în orașele mari, în marile aglomerări urbane. Frica de cel care veghează, pedepsește și condamnă la damnarea veșnică ar putea să fie mai puternică decât teama de forțele pământene ale legii. Mare parte din preistorie, oamenii au trăit în grupuri mici în care toți se cunoșteau. Ritualurile religioase în vremurile în care viața era mai dură erau și ele mai sângeroase; apoi au devenit din ce în ce mai non violente, ajungând la întrunirile religioase de azi (J Lanman, Religion is irrational, but so is atheism, 2011, newscientist.com; Harvey Whitehouse, Is religion good or Bad for humanity? Epic analysis delivers an answer, 2019, newscientist.com) (va urma)

Apărut în Steaua 4/2023